Relația iubitului meu cu mama lui
Locuiesc împreună cu prietenul meu de 2 ani și vorbim despre căsătorie. În principiu, totul între noi a decurs natural, ne înțelegem, ne iubim, suntem și cei mai buni prieteni, nu doar iubiți. Nu prea avem rețineri în comunicare, însă nu știu cum să abordez discuția despre relația lui cu mama sa.
Imi doresc să-și respecte mama și s-o iubească, nu vreau să se distanțeze de ea în vreun fel. Însă, ce mă deranjează este faptul ca ea se comportă de parcă ar fi un copil inapt,el fiind un bărbat de 30 de ani.
O să dau câteva exemple de situații. Vorbesc zilnic la telefon, iar dacă nu o sună o zi, în ziua următoare îi spune: “aseară nu m-ai sunat”. Ea nu e singura, e împreună cu tatăl lui și bunica lui. Mă deranjează faptul ca accepta să-l certe și caută si scuze pentru ca n-a sunat-o. O alta situatie: atunci cand plecam undeva il cearta ca nu a sunat cand a plecat de acasă și când a ajuns. Nu mă înțelegeți greșit, nu am o problema cu faptul ca vrea sa o sune, dar sa te certe mama ca nu ai anunțat-o c-ai plecat de acasă la 30 de ani, nu mi se pare normal.
El a avut o perioadă nasul înfundat, iar ea se comporta de parcă avea nu știu ce probleme de sănătate. Îl întreba: “Cum ești cu năsucul”, “off, iar ai năsucul înfundat”. La fiecare apel îl întreba de năsuc. Eu la 22 de ani, nu-i spun mamei orice problemuță de sănătate pe care o am, orice răceală normală, tocmai ca să nu o sperii și pentru ca mă descurc cu ea. Nu e nimic grav și nu ar avea cu ce să mă ajute. Mi-ar fi plăcut atunci când se comporta așa să-i spună ca știe să aibă grija de el. Să n-o lase să se comporte de parcă ar fi un copil mic.
Înainte să mă mut cu el, dacă avea o problemă de sănătate (precum o răceală) îi spunea ca vine la el în București ( ea fiind în Craiova și lucrând acolo). Știu ca pentru părinții noștri, în special pentru mame, noi vom rămâne mereu copii lor, dar cred ca trebuie sa se pună anumite limite când te muți la casa ta și ești pe drumul tău în viață.
Aș vrea să cer o părere, nu știu dacă exagerez eu, iar lucrurile astea sunt normale. Am 22 de ani, iar în relația trecută iubitul meu nu avea genul ăsta de relație cu mama lui, o respecta, dar păstra o limită cumva. Asta este singurul meu termen de comparație și, desigur, relația tatălui meu cu mama lui. Va cer o parare sinceră, fiindcă nu știu dacă eu greșesc văzând lucrurile așa.